luni, 12 august 2013

Suntem ceea ce mancam

Am invatat ce sunt E-urile, ce e fast-food-ul si ce sunt pesticidele. Si, in ciuda eforturilor - uneori disperate - de a gasi mancare "sanatoasa", industria mancarii ne tine in bezna: cine mai merge azi cu gradinita sa viziteze fabrica de ciocolata, depozitul de E-uri sau macar ferma de pui. Fiindca productia de mancare a devenit un secret urat.

Si atunci, ce mai mancam? Unii evita aripile de pui - ca acolo se strang hormonii. Altii sunt adeptii aripilor in defavoarea pulpelor. Ba vita e mai periculoasa, ba ouale sau ceafa de porc. Poporul pare sa fi declarat razboi mai ales pasaretului, fiindca legenda urbana spune clar: puiul e injectat cu hormoni de crestere. Iar unii vanzatorii folosesc mitul hormonilor de crestere in marketing.

Adevarul e ca in Europa injectarea animalelor de carne cu hormoni de crestere este interzisa inca din anii '80. Este insa folosita cu succes in America.

Dar importurile de carne injectata cu hormoni sunt azi interzise. La Institutul de Sanatate Publica Veterinara, chimistii controleaza periodic mostrele de muschi, ficat, tiroida, urina ale animalelor si de furaje. Nu lapte, nu oua. Asta-i regula europeana.

Hormonii sunt substante bio-chimice, care transmit informatii de la un ogran sau tesut la altul. Le secreta glandele endocrine din corp. Prin sange ajung la organe, pe care le trezesc si le pun in miscare: pe langa cei de crestere, mai sunt hormonii sexuali, cei ai fricii, ai foamei, ai satietatii, ba chiar ai imunitatii. Hormonii au fost descoperiti abia acum 100 de ani. Cei sintetici sunt niste pulberi.

Rezultatul e clar, de fiecare data: nici urma de hormon de crestere in mancarea noastra.

Evident, fiindca agribusiness-ul a gasit alte resurse anabolizante - adica alte metode pentru a transforma rapid nutretul in carne. Puii sunt in primul rand proiectati genetic sa produca. Ingrasati fortat, cu furaje special proiectate pentru fiecare rasa, puii cresc ca pasionatii de fast-food.

Sa convertesti cat mai putin nutret, in cat mai multa carne: de aceea s-a si inventat furajul concentrat, se mananca pana la ultimul strop - puii nu fac risipa ca-n batatura. Fara acesti aditivi nici nu se poate in fermele moderne. Puii devin canibali: isi ciugulesc colegii de cusca, isi smulg chiar propriile pene in cautarea acestor substante, pe care le-ar gasi fara probleme intr-o curte cu pamant, iarba si lumina. Aditivii sunt permisi si in hrana pasarilor eco - chimistii n-au gasit inca alta solutie la fel de ieftina. Efectul asupra omului - putin studiat: un studiu american, care leaga excesul de metionina de arteroscleroza, dar e contrazis de alte studii care spun ca substanta e eliminata prin urina.

La fel probabil se elimina si coccidiostaticul - antibioticul impotriva parazitilor intestinali. Si in mijlocul etichetei, troneaza discret OMG - prescurtarea pentru organism modificat genetic.

Chiar nu sunt hormoni, si totusi, sunt agenti de crestere fortata, care declanseaza in animale, productia proprie de hormoni. Producatorul nu incalca nici o lege - toate substantele sunt permise in UE.

Pentru ca sunt atrasi de rosu, chimistii au proiectat pentru curcani granule cu colorant special - ca sa manance mai mult. Iar puiul de curcan e si el proiectat special.

Daca e indopat bine cu toate grasimile si vitaminele de pe eticheta - care se incheie glorios cu un minuscul GMO. Prescurtarea engleza pentru organisme modificate genetic, se impaca de minune cu marele BIO de pe sac?! Apoi, producatorul recomanda sa nu-i mai dai furajul vreme de cinci zile, inainte de taiere, si nimic din ce-a mancat pasaretul nu iti va face rau.

Chimia a evoluat intr-atat, incat daca vrei oua bogate in faimosul Omega 3, n-ai decat sa le dai ouatoarelor sa manance Omega3.

Unii cercetatori spun ca grasimea animalelor furajate intensiv, cu aditivi, si-a schimbat compozitia: produce in exces hormoni care deregleaza sistemul imunitar. Se cheama eicosanoide: acesti hormoni se acumuleaza in special in pielita.

Hormonii imunitatii in exces dau corpului uman informatii gresite, nu mai stie sa se apere nici de acnee, nici de boli cardio, nici de cancer, nici de obezitate. Si totusi, fara furaje concentrate, nu se poate. Domnul Petcu, medic veterinar si fermier respectabil, recunoaste ca daca si-ar hrani vitele natural, ar lucra in pierdere. Solutia? Concentrate! Cum altfel sa produca o singura vaca 45 de litri de lapte in fiecare zi.

Furajarea cu resturi animale era o regula in toata lumea. Pana in anii '80 cand a murit prima vaca, in chinuri, dupa ce mancase resturi de oi bolnave. Au murit sute de mii de vaci. In 1996 s-a admis oficial ca boala vacii nebune a omorat si oameni. Dar oricat de interzisa si de verificata ar fi proteina animala in furaje, industria carnii nu se abtine de la grozavii: anul trecut, guvernul Marii Britanii a descoperit la restaurant pui cu extracte proteice din carne de porc si vita injectate, ca puiul sa retina mai multa apa si sa traga la cantar. Ca sa afle asta, britanicii au facut analize ADN. La noi nu se fac.

Si azi, ca faina de peste e de vanzare la tot pasul, chiar pe internet. Organismele modificate genetic de care ne tot ferim, sunt peste tot.

Agricultura s-a "chimizat" de-a binelea. Iar epidemia obezitatii e strans legata de componenta grasimii pe care o mancam, care deregleaza hormonii sexuali ai omului, feminini si masculini.

In ferme e necesara si permisa injectia cu hormoni sexuali din clasa steroizilor.

Iar la scroafe merg si injectiile cu hormoni care stimuleaza "cresterea numarului de pui, la cuib". Asa au ajuns purcitele de ferma sa fete cate 20 de pui deodata.

Purceii furajati modern fac 100 de kilograme in 6 luni, nu intr-un an, cat ar fi normal. Vitele de ferma nu vad in viata lor taur. Dupa injectia hormonala urmeaza insamantarea cu pistolul. Vitelul fatat e adesea prea mare, iar vita are nevoie de alte injectii, ca sa-si revina. Vitelul nu suge nimic de la vaca - primeste lapte praf - ca sa nu strice productia.

Pe langa toate astea, hormonii de crestere chiar apar natural in nutreturi - daca mucegaiesc - fiindca in mucegai se produc micotoxine, ciuperci microscopice care la randul lor produc substante cu efect hormonal de crestere.