Beneficiile consumului mierii de albine

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament.

La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv.

Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli. In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, recomandand-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.

Polivitamina naturii catina

Catina alba (Hippophea rhamnoides) este un arbust intalnit la noi in tara in zonele subcarpatice din Moldova si Muntenia, pe vaile raurilor Teleajen si Dambovita, dar si in Delta Dunarii. Catina a fost introdusa recent in cultura, una din cele mai mari plantatii din tara gasindu-se in apropierea Bacaului. Este un arbust fructifer cunoscut ca facand parte din flora spontana a Romaniei, care se foloseste atat in industria alimentara, silvicultura si farmacie, cat si ca planta ornamentala.

Fructul de catina e un adevarat tezaur de vitamina C, continand de doua ori mai multa decat macesul si de zece ori mai multa decat citricele. In fructele coapte, continutul in vitamina C e de 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F.

Catina este una din plantele cu cel mai ridicat continut de vitamine F si E (vitamina E fiind numita si vitamina tineretii), intrucat este implicata in cele mai importante procese de regenerare din organism. La acestea se adauga intreg complexul vitaminic B. Cu un asemenea arsenal, catina este considerata pe buna dreptate o polivitamina naturala exceptionala, iar naturistii sunt indreptatiti sa o numeasca „ginseng-ul romanesc”.

In prezent, de la catina se obtin urmatoarele produse: ceaiuri din fructe, muguri, frunze si chiar scoarta, siropuri si uleiuri din fructe.

Cu catina se trateaza afectiuni oftalmologice si coronariene, hipertensiune arteriala, gingivite. Prin prelucrari in laboratoarele farmaceutice, din catina se obtin produse foarte eficiente in tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor, leucemiei. Mugurii de catina au un efect afrodiziac. Catina este si un foarte bun antiinflamator si inhiba pofta de mancare in cazul obezitatii. Prin preluarea fructelor in industria alimentara, se obtin produse foarte apreciate cum ar fi suc, nectar, sirop, gem, jeleu, dulceturi, peltea, lichioruri, diverse bauturi alcoolice.